În timp ce scena festivalului „Republica de sub Castani” răsuna cu decibeli împinși la maximum, o altă realitate, mult mai crudă, se consuma câțiva metri mai încolo: aceea a copiilor internați la Spitalul de Pediatrie. În saloanele acestui spital, inclusiv în secția de Anestezie și Terapie Intensivă, micii pacienți deveneau victime colaterale ale spectacolului. Pentru ei, nu era muzică, ci un bombardament sonor imposibil de ignorat, care transforma un spațiu destinat vindecării într-un loc al disconfortului permanent.
Direcția de Sănătate Publică Prahova nu a lăsat loc de interpretări. Instituția a intrat în spital și a măsurat zgomotul, în două saloane diferite, cu geamurile și ușile închise. Rezultatul este cât se poate de clar: sursa nu era traficul, nu era un vecin gălăgios, ci scena festivalului, amplasată strategic în fața restaurantului New London, adică exact în imediata vecinătate a unității sanitare.
Această situație depășește sfera moralității. Nu mai vorbim doar despre bunul-simț care ar fi trebuit să oprească din fașă ideea de a transforma camerele spitalului într-un ecou al decibelilor. Vorbim despre lege. Despre obligația expresă de a proteja zonele sanitare și pacienții lor de poluarea fonică. Or, în cazul de față, ceea ce trebuia să fie un spațiu de liniște și tratament a fost transformat, prin voința administrației, într-un experiment social cinic: cât poate rezista un copil bolnav la decibelii unei petreceri politizate?
Ordinul 119/2014 – piatra de moară de gâtul primarului
Răspunsul Direcției de Sănătate Publică Prahova nu lasă loc de echivoc: legea a fost încălcată. Invocarea Ordinului nr. 119/2014 este mai mult decât o simplă formalitate birocratică – este dovada că Primăria Ploiești a ignorat în mod direct cadrul legal menit să protejeze sănătatea publică.
Acest act normativ prevede, fără interpretări posibile, că spitalele trebuie să dispună de un perimetru de protecție sanitară. Nu este un moft, nu este un detaliu tehnic, ci o barieră de siguranță gândită pentru a-i apăra pe cei mai vulnerabili – pacienții aflați sub tratament – de poluarea fonică, de praful sau de aglomerația urbană. Perimetrul nu se trasează „după ureche”, ci se stabilește prin studii de impact asupra sănătății, tocmai pentru a asigura că activitatea medicală nu este perturbată.
Ordinul spune limpede: evenimente zgomotoase, comerciale sau artistice nu pot fi autorizate în vecinătatea spitalelor cu spitalizare continuă. Exact situația pe care Primăria Ploiești a girat-o cu seninătate. Festivalul „Republica de sub Castani” nu a încălcat doar liniștea copiilor din Pediatrie, ci și un cadru legal obligatoriu pentru orice administrație responsabilă.
În esență, ceea ce DSP spune este simplu: Primăria avea obligația să consulte Direcția de Sănătate Publică înainte de a da avizul pentru amplasarea scenei. Nu a făcut-o. Și în această omisiune nu vorbim de neglijență, ci de un act administrativ ilegal.
Pentru primarul Mihai Polițeanu, Ordinul 119/2014 devine astfel o adevărată piatră de moară. Nu mai este vorba despre percepții politice sau despre gusturi muzicale, ci despre încălcarea unei norme de sănătate publică menită să apere viața. O normă care nu poate fi negociată și care, odată ignorată, arată disprețul administrației față de cei pe care ar trebui să-i protejeze.
DSP: „Am cerut Primăriei să NU permită evenimente lângă spital”
Cuvintele Direcției de Sănătate Publică Prahova sunt clare și tranșante Instituția a solicitat expres UAT Ploiești să nu autorizeze activități și obiective generatoare de disconfort în vecinătatea Spitalului de Pediatrie. Nu este o recomandare amicală și nici o sugestie de bune practici. Este o avertizare oficială, bazată pe norme legale, care obligă administrația locală să acționeze în consecință.
Nu trebuie ignorat nici rolul prefectului Daniel Nicodim, cel care, prin Instituția Prefectului Prahova, a redirecționat sesizarea către DSP. Astfel, problema a căpătat vizibilitate oficială, iar autoritatea sanitară a fost obligată să intervină și să facă măsurători. Este o dovadă că instituțiile statului pot funcționa atunci când există presiune civică și când prefectul își exercită atribuțiile de garant al respectării legii.
Mai mult decât atât, DSP a subliniat un aspect esențial: instituția care avizează desfășurarea unor evenimente – adică Primăria – avea datoria să ceară punctul de vedere al specialiștilor în sănătate publică înainte de a aproba locația festivalului. Această obligație nu este o chestiune de protocol, ci o condiție minimă pentru legalitatea actului administrativ.
Diferența dintre un aviz emis legal și unul abuziv stă tocmai aici: consultarea instituției competente. Ori, prin ignorarea DSP, Primăria Ploiești a pus în pericol nu doar liniștea pacienților, ci și integritatea juridică a propriilor decizii.
Această atitudine ridică o întrebare incomodă: ce cântărește mai greu pentru primarul Mihai Polițeanu – sănătatea copiilor internați într-un spital sau spectacolul unui festival de imagine? Faptul că DSP a fost ignorată arată limpede că administrația a ales să pună boxele mai presus decât bunăstarea pacienților.
Când o instituție specializată avertizează „nu faceți asta” și tu, ca primărie, o faci oricum, nu mai vorbim de o simplă greșeală, ci de un act de sfidare la adresa legii și a bunului-simț.
Primăria, din nou în ilegalitate
Cazul festivalului „Republica de sub Castani” arată, poate mai limpede decât orice alt episod recent, cum administrația locală condusă de primarul Mihai Polițeanu alege să calce în picioare legea și bunul-simț. În loc să protejeze liniștea copiilor internați la Spitalul de Pediatrie, primarul a preferat să protejeze spectacolul din fața scenei. Rezultatul? O comunitate întreagă descoperă, prin vocea DSP, că instituția menită să garanteze sănătatea publică a devenit chiar sursa principală de disconfort.
Iar ironia este crudă: DSP confirmă negru pe alb că Primăria, cea care trebuia să prevină abuzul, l-a comis. Nu vorbim de interpretări subiective sau de jocuri politice, ci de constatări oficiale, susținute de acte normative clare.
Legal vorbind, administrația locală se află într-o dublă culpă:
Încălcarea Ordinului 119/2014, care interzice explicit amplasarea unor surse de zgomot lângă spitale cu spitalizare continuă;
Ocolirea consultării DSP, adică ignorarea principiului de prudență administrativă, menit să prevină exact situații de acest tip.
Această combinație transformă Primăria Ploiești dintr-o instituție care ar trebui să protejeze interesul public într-un actor care îl subminează cu bună știință. Și, poate cel mai grav, arată că pentru actuala administrație spectacolul contează mai mult decât sănătatea. Iar când sănătatea copiilor e sacrificată pe altarul divertismentului, vorbim de o decădere morală la fel de gravă ca ilegalitatea în sine.
Morala amară… La Ploiești, festivalul bate sănătatea
Ceea ce s-a întâmplat la Ploiești nu este un simplu accident administrativ, ci o radiografie crudă a felului în care spectacolul politic și festivalurile de imagine sunt puse mai presus decât sănătatea celor mai vulnerabili. În timp ce scena festivalului vibra sub reflectoare, în spatele zidurilor Spitalului de Pediatrie vibrau geamurile saloanelor, iar copiii internați îndurau un zgomot care le transforma tratamentul într-un calvar.
Aici nu mai este loc de scuze sau justificări. Avem un act de cinism instituțional, în care administrația a ales conștient să ignore legea, specialiștii și, mai ales, bunul-simț. Ce ar fi trebuit să fie „Republica Tinerilor”, un prilej de bucurie și afirmare culturală, a degenerat în Republica Nepăsării, unde boxele au contat mai mult decât respirațiile copiilor din ATI.
Morala este amară și inevitabilă: când un primar își construiește capitalul de imagine sacrificând liniștea unui spital de pediatrie, atunci administrația nu mai servește comunitatea, ci doar propria vitrină electorală. Și poate că acest episod nu va rămâne în istorie ca un festival reușit, dar sigur va rămâne ca dovada că, la Ploiești, în vara lui 2025, boxele au bătut inima.